Puiul de viață

 (pentru fiul meu, pe Defileul Jiului)

Pe unde muntele se frânge în ape,
și Jiul rostește pietrele cu dinții,
el l-a văzut.

Un pui de viață,
mic și umed,
tremurând între o frunză și-un nor.

N-a cerut, n-a întrebat.
Doar l-a luat în palme
cum iei o rugăciune.

Eu m-am temut de prăpăstii,
el a găsit începutul.

Așa am înțeles:
nu toate darurile vin prin cer.
Unele se opresc la timp,
în drum,
ca să fie văzute doar
de cei
cu ochi de copil.

Eli Gîlcescu